O limpede fântână...

Eu mă privesc în albele poeme
cum luna în palmele de ape reci
și simt cum arde-n sânge-o cruce,
ce sfarmă zidul gândurilor seci.

Mi-e iarna asta ca o rugăciune
în care sunt ca un copil plăpând,
săpând în cer o limpede fântână...
Apoi, mi-apare Dumnezeu râzând.

Te văd cum mă aștepți îngenuncheat
lângă un colț ce liniștea îngână:
și-ți jur, decât să nu te scriu,
mai bine-mi bat piroane în mână!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook