Viaţa la ţară

Să fii nevoit să mergi cu vaca la păscut,
a doua zi după ce te-a părăsit marea iubire
Să o priveşti cât e ziulica de lungă, cum rumegă liniştită,
sau dimpotrivă, dând iama în cocenii vecinului,
iar seara, să bei, singur, laptele călduţ al disperării,
din cana personalizată cu poza voastră
la împlinirea unei luni împreună
Motanii să îşi împletească în jurul picioarelor tale încălţate cu cizme de cauciuc, cozile,
iar celui negru să nu-i mai dai de mâncare,
că poate din vina lui s-a dus cu altul Maricica,
după ce v-a tăiat calea când veneaţi de la bâlci
Să nu-ţi mai ardă de nimic,
doar inima în flăcări să-ţi fie
Să bei spirt la crâşma satului cu Nae a lui Tică şi cu Scrobote a Liei Baciului
"ke de kkt e veatza fără tine tuh" să-i scrii mesaje la foc automat,
iar ea să nu se lase înduplecată
Să mergi seara acasă, pe trei cărări,
pe toate trei să te întâmpine mâţe negre
şi nicio Maricică
"ke veatză bre ke viatză" repeţi într-una
"n-ai mai murit fir-ai al dreacului" îi strigi pisoiului
Vaca să-ţi rumege visele
când te trezeşti transpirat în iesle şi nu mai ştii ce ai făcut aseară
şi de ce nu mai dă lapte găinili din bătătură

Să fii nevoit să mergi cu vaca la păscut şi a treia zi după ce te-a părăsit marea iubire
Să vezi că, nici acum, vecinul nu şi-a strâns cocenii de pe câmp
Asta trebuie să fie al dracului de greu de suportat

poezie de Marcel Vişa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!