Remember, 2019

La Steaua ce străluce, de-i zicem noi Luceafăr
Mă-închin în zi de iarnă, smerit, mărunt şi teafăr...

Aştept să mi se spună, pe Lacul lunecos
Că sunt pierdut în toate, Luceafăr sus şi jos...

Şi vreau să ştie lumea că Teiul mă inspiră
Copou-mi e aproape, cuvintele-mi răsfiră...

În vremuri pe când Luna de El ştia anume
Eu nu eram aievea, eram pe altă lume...

Înfrigurat şi singur, pe lângă plopi impari
Ştiam ades să sufăr, copil iubit, Cotnari...

Azi Bolta Rece-mi pare mai caldă ca nicicând
Nemuritor şi rece, la pas uşor urcând...

Sunt amintiri pe care ca să le uita aş vrea
Nu pot, eu mă cutremur, privind în sus la Stea...

Aceste vorbe toate, cumplitele destine
Le-ar fi rostit în versuri chiar Eminescu-n sine!...

poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!