La toamna ta
După ce-am reușit
Să îmi dau seama
Că frunza galbenă
Nu-și recunoaște
Verdele rătăcit,
De teama
Vântului izgonit
De tristețe,
Am luat în brațe
Cele două fețe
Ale trecutului,
Le-am lipit
Și le-am aruncat în toamnă.
poezie de Claudiu Toma
Adăugat de Adelina Stoleru
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton serios
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre galben
- poezii despre frunze
- poezii despre frică