În răspar

un hamac de oase strigă în vidul străzii către cer,
iar beţia nopţii îi răspunde cu acelaşi semn,
numindu-l amplu, "beţiv", îmbrăcat gros,
aburii ce-i emană licorile din sângele său
descriu palpitaţia frenetică a oraşului

un cuplu trece lent pe lângă el, într-un moment disec, ascuţitor,
doar astenia lui Ianuarie se aşterne mai molcom
decât ei

într-un bar o pisică sufocă o masă colorată
cu al său mic corp, încetul cu încetul;
doi bărbaţi discută cu mâinile
la tâmplă, apoi încordaţi, se privesc îndelungat.
apoi râd. într-un final.

poezie de Virgiliu-Andrei State
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!