Albastru 47

La miezul nopţii se dezbracă seara,
Rămâne goală pentru-a fi pictată
'N albastrul dimineţilor de ceară,
Aşa cum n-ai văzut-o niciodată.

Nu-nchide ochii, nu pleca în vise,
Fii lângă mine-n asfinţitul care
Aprinde-o lumânare în culise,
Şi înfloreşte-albastrul din cicoare.

Pe scena-nvăluită-n aşteptare
Suntem eroi cu replici desuete,
Dar, nimănui nu cerem, azi, iertare
Pentr-un poem cu versuri incomplete.

Noi ne citim în braille de-o veşnicie,
Eu te cunosc şi tu mă ştii de-o viaţă,
Albastrul îţi zâmbeşte numai ţie
De sub un cer cu lacrima de gheaţă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!