Hibernală

Sunt sechestrat de-un timp în casă,
Mașina nu mi-e de folos,
Pe stradă e zăpada groasă,
Și nu mai știu să merg pe jos...

Privesc cu groază cum coșmarul,
Se-ngroașă, alb și persistent,
Și văd că nici de leac Primarul,
Cu o lopată... nu-i prezent...

Și-atuncea eu, și-n gând și tare,
Căci sunt alegător cinstit,
Slobod cu pizmă o urare,
Cu locu-acela renumit,

Pe unde orice prunc zărește,
Întâia rază de lumină,
Atunci când tare se grăbește,
Pe astă lume ca să vină...

Și chiar de-mi place sau nu-mi place,
Pe-afară iarna-i tot mai grea,
Iar dacă văd că n-am ce face,
Îmi bag picioarele în ea...

Cu hărnicie românească,
Văzând că-i în zadar gargara,
Omătu-aștept să se topească,
Când o să vină... primăvara...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook