Jurnal

în univers creat de mine
prin unde tainice transmit
un dor de zilele senine
și viața fără de sfârșit

se mai apleacă câte-o creangă
și umbră pune-n calea mea
mai simt căzând în noaptea neagră
o lacrimă sclipind ca stea

și poate unii se întreabă
de ce atât ne povestește
scriind silabă cu silabă
ce o îndeamnă să vibreze?

cuvintele-s mărgăritare
și gândul zbateri din aripi
eu astăzi sunt precum o floare
cu o tulpină fără ghimpi

petale roșii sunt purtate
din sufletul mereu pribeag
spre luminițele din sate
și muntele ce mi-a fost drag

acum revărs înspre câmpie
amurgul meu, fâșii de raze
și scriu în cartea vieții file
în trepidante mari orașe

adorm târziu... închid jurnalul
ce-s eu? nimic în astă lume
o picătură din oceanul
eternității fără nume.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook