Rugă 99-00-01
Căci singur
ca anul acesta
ca anul trecut
și ca de când
sunt
N-am fost niciodată
Dar
Doamne
Singurătatea mea
cea de toate zilele
dă-mi-o mie
și astăzi
Și nu mă du
în ispita singurătății
singurătăților
Și mă iartă
de toate
iluziile pierdute
cu voie
sau fără voie
Precum iert și eu
prietenilor mei
toate disperările câștigate
Și mă izbăvește
de mine însumi
Lăsându-mi
o Doamne
și iubita
și dragostea
și pe Eminescu
Cel cu Melancolia
fără de margini
și cu epicentrul
în fiecare
cuvânt
Apoi
din
cenușa
poemului divin
Ajută-mă
o Doamne
să-mi revin
Atât
întreabă
focul din cuvânt
Atât
răspund
tăcerile arzând
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.