Flux de armonii
iubirea umple golul gândurilor mele
ca o erupție vulcanică vertiginoasă
este mânia când nu ajung la stele
să respir lumina sacră savuroasă.
corpul vibrează ca o coardă de liră
ascunse melodii să scot la suprafață
în actul creativ tâmplele transpiră
infinite doruri transpuse-n prefață.
un flux de armonii nutresc de la viață
avânturi tumultuoase propulsez spre cer
nu e nici o taină timpul mă învață
să trăiesc frumos, să iubesc, să sper.
ies mereu la lumină din negură și ceață
cu aspirații mari din sufletul prosper.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre viață
- poezii despre iubire
- poezii despre creativitate
- poezii despre învățătură
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre muzică
- Ne poți propune o poezie de dragoste?