Albastru 18

Nu-mi desface gându-n patru și să nu-mi pătrunzi intrus
Sub mască de idolatru, în genunchi ca un supus!
Te cunosc cum nimeni alta și să te ascunzi nu poți
Sub minciuna ta, unealta, ce o folosești cu toți.

Chinui adevăruri sfinte, ascunzându-le-n nămol,
Nuferi înfloresc cuminte și minciuna-ți dau de gol.
Jurământu-i vorbă goală și pe buze-i răstignit;
L-ai trimis ca o momeală, însă eu nu l-am primit.

Ți-am descoperit pe buze un sărut ce îl păstrai
Ca o rană de obuze, gurii mele să îl dai;
Eu i-am mirosit veninul și l-am îndreptat spre ploi,
Chiar de am rămas orfană de sărut și de noi doi.

Și în brațe, o ce brațe, aveai flori de liliac
Cu miresme să mă-nhațe, când de iarnă mă dezbrac.
M-am trezit la timp, iubite, și parfumul l-am simțit,
Cum pândea din violetul cu minciună otrăvit.

Ai rămas ca o cetate în ruină, solitar,
Alergând după dreptate. De-adevăr nu ai habar.
Îl tot cauți în minciună, călător neobosit
Și nu știi că viața-ntreagă-n vicleșug ți-ai irosit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook