Gura lumii

Când o vorbă zboară-n vânt,
Gura lumii cea spurcată
Îi mai pune un cuvânt
Şi-ajunge modificată.
Cel ce, primul o primeşte
O transmite mai departe
După ce-o-''mbunătăţeşte''
Cu o vorbă dintr-o carte.
Şi-uite-aşa o veste bună
Se transformă în dezastru:
N-a ajuns omul pe lună
Ci s-a prăbuşit un astru.
Ceasul ce-a fost câştigat
E, de fapt, doar o minciună
Că de-un hoţ a fost furat
C-a avut o mână bună.
Valerica de la bar
A născut tripleţi, săraca
Însă ea n-are habar
Că, de fapt, i-a născut vaca.
Paznicul de la hotel
A murit azi-noapte-n cart.
Este doar cheflit niţel
Şi puţin cu capul spart.
Măceşanu a furat
Un tablou de la muzeu
Dar, de fapt el a pictat
În ulei, pe Prometeu.

Şi-aşa pot să scriu o lună
Că exemple am un car;
Lumea nu vrea veste bună
Latră, dar n-are habar
Cât rău, o virgulă face
Cănd nu e la locul ei,
Darmite-un cuvânt ce zace
Într-o minte proastă. Hei!
Oameni proşti, n-aveţi ce face?
Clevetiţi aşa, de drag
Ia veniţi la mine-ncoace,
Că v-aştept c-o vorba-n prag:
Gura voastră n-o închide
Nici pământul. Şi muriţi
Ca noi toţi. Voi, ''linge blide''
Mai nimic nu o să ştiţi!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!