Tăcerea lacrimii

E-atâta tristeţe în lume şi-n noi,
Se-adună-n troiene şi urcă la cer;
Se-amestecă norii şi dau în priboi
Cu picuri de gheaţă şi ace de ger.

Şi îngerii strigă-ngroziţi de îngheţ
Şi moartea e moarte când visul nu-i viu;
Iubirea de-ţi cântă, pe ea pune preţ
Când geană pe geană se-aşază-n sicriu.

Şi-opreşte-o din comă şi doar cu-n sărut
Redă-i pulsul tainic, oprit la răscruci!
Ce vară nebună ne-a fost şi-am avut
Grădini suspendate în cuiburi de cuci.

Rădea trandifirul, trifoiul zâmbea,
Zorele albastre pictau dimineţi
Şi inima ta era inima mea
În ele pulsau intangibile vieţi.

Satana pândea într-o floare de tei;
Ce plan diabolic ţesea pentru noi!
Şi când au privit înspre el, ochii mei
Au plâns şi de-atunci se îneacă în ploi.

Tu stai în chilia de-ascet, pedepsit
De propria-ţi voie, călău pentru vis,
Eu lacrima toamnei în mine-am sfinţit
Că nu îmi dai voie să-ţi fiu ce-am promis.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!