O unică, inegalabilă trecere

sunt paralel de-acord, mai fin
cu programul de tembelioane –
aşa adânc poporul doarme
aşa la suprafaţă giugiulim
coapsele surpate în ecrane
încât iubim, încât hulim
cu creierul cât greierul, vai, din
fabula aceea cu furnica
pusă pe căpătuială încă-n vară –
de ce nu ştim, de ce prea ştim
de ce nu vin, de ce prea vin
(uite că ar fi de jale...)
zilele în chip de campioane
la paralele veşnic inegale?...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!