Poema-i poveste şi drumul îşi poartă

Cuvintele mele se-aud din verandă
din restul de aripi tăiate,
uitate în giulgiul curat de olandă
ascuns printre haine purtate.

Trăirea aceasta un murmur de gânduri
alunecă albă pe ramuri
cu paşii de gheaţă ascunşi printre rânduri
în focul ce arde la geamuri.

Din goarnă se-aude cum sună pădurea
pe brazda de stele-nflorită
şi-n inima vieţii înfige securea
în versul ce-mi este ispită.

Poema-i poveste ce drumul îşi poartă
pe jarul de noapte şi zi
împinsă-n trăirea prea vie din soartă
prin anii albaştri târzii.

poezie de Manuela Cerasela Jerlăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!