Trăiesc într-o inegalabilă eroare

printre miliarde de aduşi la numitorul comun
refuz să mă aliniez alienării generale
răscolesc prin gheaţă după un bob de jar
cât să-mi dovedesc că exist
resping ca nefondat adevărul crud
cresc iluziile ca pe nişte flori de oferit
la ceremoniile funerare

oricât aş aranja de un infinit
prin magica unitate supusă analizei
poate că nu sunt destul de puternic
să mă semnez pe veceuri
ca un apucat de frumos
sau pur şi simplu ca un fin observator
al nimicului etern

trăiesc într-o inegalabilă eroare
mă bucur totuşi de graţia celor chemaţi
şi te iubesc pentru că eşti frumoasă
şi o să mor regretându-te viaţă
oricâte idealuri m-ar aştepta undeva cândva

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!