Opreşte depresia asta galactică

nu mai lăsa poeţii prin stele
nu vezi că e plin de găuri negre
pasul şi dezastrul
ceasul şi apocalipsa
miliarde de vreascuri
din vise care au uitat primăvara
nici măcar un amnar
cât să mai speri că se vor întoarce
nu vezi că au rătăcit şi ultima luminiţă
călăresc orbecăind prin întunericul din ei
se cred muritori
caută fericirea prin oase
ca şi cum nu le-ar mai ajunge durerea
să-şi boteze visele