Orice femeie

atâta timp cât nu mă cunoşti
sunt motivul pentru care te trezeşti cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte

dimineţile sunt şenile
stâlcindu-ţi păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o şuviţă de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată

fiecare clipă este un munte
pe care îl muţi ca să îmi poţi
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ţi inundă cisternele cu emoţii

habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvăşiţi
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri

cu buze uscate şi sânge bolnav
mă priveşti din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginaţiei
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ţi doar ţie

atâta timp cât nu mă cunoşti
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceaţa perfectă în care te naşti şi mori
şi care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!