Labirintul aşteptării...

într-o spaimă adumbrită
de înstinctul supraveturii
şi din alta, parcă mai dosita
undeva-n subconştientul amintirii
intuesc o lume mai simplistă
mai solidă parcă şi mai dură
fără raţiune şi pe listă
unică, inegalabilă şi pură

într-o dragoste demult anihilată
de înstinctul animalic al uitării
şi din alta mai stigmatizată
balansând la limita iertării
intuiesc o lume mai latentă '
mai feroce parcă, mai acută
gata de schimbare imanentă
în scutece fumurii de nou-născută

într-o stare de senilă calmitate
solitar cu viitoarea condamnare
intuesc că trec din cantitate
şi din calitate-n resemnare
numai sentimentul de tristeţe
mai domină limita răbdării
şi morbide riduri ale feţii-
scurtul labirint al aşteptării...

poezie de Iurie Osoianu (18 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!