Artista și melcii
Pe un sferic peron, populat de retine,
La urcarea în vis, lesne schimb pelerina.
Chiar de-ai fi impiegat, nu cred moarte în tine!
Eu trec printre rute, lunecos ca lumina!
.
Nu cred! Nu voi crede-n tine, moarte, vreodată!
Cum să cred în ceva ce nu poate trăi?!
Ești sărmana perdea cu frici multe brodată,
Un ochi orb exilat între-a fi și A FI...
.
Ești semnalul ce-i stins sub cupola din gară,
Pendul perisabil într-un pseudo-ceas.
Pizmașă tangentă ce-i rămasă pe-afară,
Din cerc exilată în rotiri de compas.
.
Eu trec printre gratii lunecos ca lumina,
Micșorez râul Styx și-l închid în butelci.
În sisifica scenă, știu că sunt balerina,
Artista pe poante dintr-o gară cu melci.
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
