Noaptea
noaptea este o pasăre ce stă cu aripile sub pământ
și ghearele înfipte în piatră
pe piept încă se mai văd tușe vineții de la ultimul asfințit
neclintită în întuneric
nu și-a învățat zborul nici mersul
inima are bătăi de sânge coagulat
sub pleoapele închise ard manuscrisele unor îngeri divorțați
sau bolnavi de cancer, copii care trec printr-o naștere fără sfârșit
câteodată plutoane de execuție ieșite la pensie
din plictiseală aranjează cu ciocul în linie dreaptă
mucuri de țigară aruncate de morții suferind de insomnie
un pictor beat pictează pe ziduri
portrete de praf și fum
un leu pierdut adulmecă ceva în curtea unei biserici
scrutează luna cu o privire umană
apoi dispare în spatele gratiilor
același tren ruginit traversează orașul
negăsind o gară
dragostea umblă de-o viață ca o prostituată pe străzile pustii
și nimeni din oraș nu are bani destui
să o plătească
poezie de Radu Chiorean (13 noiembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
