Omul din umbră
in gândul meu cred că te știu...
ești o făptură bărbătească.
mă urmărești si-n umbră stai
când toamna-mi bate in fereastră.
nu te zăresc, iți simt prezența
poate-i ceva paranormal.
cu tine acolo mut si munții
si zilele-napoi le dau.
nu-mi ceri nimic., niciun cuvânt,
dar gândurile se-mpreună
ești viu..... te simt si te ating
dar numa-n nopțile cu lună.
atunci din umbră te desprinzi
și vii cu braț intins spre mine,
in vraja inimii mă prinzi
si ințeleg...... ce e iubire!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
