Ispită
Ispită de lumină,
De n-ai fii tu,
Întunericul nu s-ar ascunde
În sufletul meu.
Mă tem de tăcere, de spirite și de umbre,
De cei care-n mine, inegal, scormonesc,
Căutând să tragă cortina
Peste stelele ce-mi luminează
Cărarea destinului.
"Învinge-ți teama!"
Strigă plânsul din mine...
Ajutor v-am cerut...
V-ați pierdut, ploi de petale!
În nisipul încins al deznădejdii,
Alerg cu tălpile goale,
Înfruntând un puhoi de primejdii.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
