Cântec neostenit

te iubesc şi se aşterne neaua
peste cadranul ceasului din turn,
când îşi aruncă timpu-n hăuri şaua
eliberat ca de-un pavor nocturn.

te iubesc şi se avântă corbii
în depărtarea cerului senin,
cum îşi frământă în lumină orbii
un alfabet al gestului blajin.

te iubesc şi se-mprimăvărează
cu ghioceii plânşi peste colnic,
cu soare-arzând, cu luna stând de pază,
cu vântu-n pomi suflând ca-ntr-un tulnic.

te iubesc şi marea-n toiul verii
spală la ţărm dantele de nisip,
cum lacrima se lasă-n văzul serii,
o dungă albă pe întregul chip...

la asfinţit, când se desprinde frunza,
ruginie pată pe pământ,
cum ţese un paing la colturi pânza,
eu te iubesc tomnatic şi îţi cânt!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!