Binele din lume

Îmi face bine simpla ei prezenţă
Absenţa-i e o parte de netimp,
Surâsul ei o dulce confluenţă
Ce-mi schimbă veşnicia-n anotimp.

Pe buze-mi sărutările-i sunt leacuri,
Pe fiecare viaţă câte-un strop,
Căci eu sunt bietul emigrant în veacuri
Şi-n praf de stele vieţile-mi îngrop.

Aştept aşa, căzut în rugăciune
Lumina ei în mijlocul durerii,
Tot răul stins în binele din lume,
Şi-n ochiul minţii lacrima învierii.