Ninsori la Clopotiva

Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lacrimi plânse de poet
bat clopote la Clopotiva
în turla cerului încet.

Ding‐dong auzi‐le cum sună
prin noaptea veacului de fier
m‐aş căţăra până la ele
pe dalbe funii de eter.
M‐aş tot sui şi m‐aş tot duce
au lume scoasă la mezat
mi‐aş da cămaşa pe tarabă
pentru un fulg imaculat.
M‐aş tot sui şi m‐aş tot pierde
lume fardată cu monezi
pe‐un fulg m‐aş vinde într‐o piaţă
la traficanţii de zăpezi.
Dar astea nu‐s ninsori iubito
sunt lebede murind încet
bat clopote la Clopotiva
trase în taină de‐un poet.

poezie de Ioan Evu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!