Vulpea și ursul
Vulpița cea roșcată și cochetă,
Ochi de mărgean, spirit de majoretă,
Ne-având răbdare s-aștepte sorocul,
Plecă-n lume să-și cate norocul.
Și mândră de blănița-i mătăsoasă,
Porni veselă și grațioasă,
Crezându-se, din toate, mai cu moț,
Deci demnă de cel mai de seamă soț.
Ajunse, astfel, drept la Parlament,
Unde știa că ursu-i "prezident"
Și își făcu intrarea triumfală,
Convinsă de victoria-i finală.
Văzând-o el, sexy și mlădioasă,
Pe loc o invită cu el la masă:
Bucate-alese, vinuri de 5 ani,
Că doar, ursul nu se uita la bani!
Îi promitea ursul viață frumoasă,
Uitând complet c-avea nevastă-acasă!
Vorbea de blănuri, pantofi, bijuterii,
Cluburi de noapte și călătorii...
Impresionată, vulpița decise
Că-i mulțumită de cele promise,
Dar cum țintea mai sus, ea cu-al ei fler,
Ceru și-un post înalt în minister.
Luat de val, ursul nu da-napoi,
Orice, numai să fie amândoi!
Așa-ncepu, cu vorbe dulci de dor,
Frumoasa lor poveste de amor.
Dar ce ți-e scris, nu-i tocmai cum gândești;
Ar trebui să știi să te ferești!
Din când în când, destinu-ți joacă feste,
Nu poți trăi mereu ca-ntr-o poveste!
În politică, te-aștepți la rocadă,
Lumea nemulțumită iese-n stradă;
Se-ntâmplă, după o degringoladă,
Ca și cel mai solid guvern să cadă!
Motto: GERMINEZ, DECI... CREEZ!
Aflând, cu mare tristețe, știrea,
Vulpiței îi trecu brusc iubirea;
Mai ales că, de când a prins esența,
Soția-și făcu simțită prezența!
Morala:
Să n-alergi după funcții sau averi,
Mâine poate nu va mai fi ca ieri,
Viața demonstrează-adesea, oricât ai nega:
Nu doar lupu-și schimbă părul, dar năravul ba!
fabulă de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
