Femeia, supremul noroc

Niciodată, şi nicicând, să nu fii ca lupul,
Iubeşte cu adevărat şi sufletul, şi trupul,
Iubeşte inima şi visul de-nălţare,
Numai prin dăruire, femeia e o floare.

Ţine-o la piept, mângâi-o cu săruturi,
Scoate la lumină, din stomacu-i fluturi,
Adu-i zâmbet în clipe lungi de fericire
Considerând că azi, oricând, eşti mire.

Ea, este mireasa, lebăda, purtându-şi gâtul
În unduiri universale ce străbat pământul,
Aduce-n cuibul sacru mii de jurăminte,
Copiii îngeraşi cu vise şi aripi poleite.

Iubeşte cu adevărat, să nu fii ca lupul,
Iubeşte inima şi sufletul, şi trupul,
Iubeşte-ţi jumătatea cu dăruitu-ţi foc
Şi ai să simţi femeia supremul tău noroc!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!