Anotimpul din noi

Prea cuminte
te-ai așezat în brațele toamnei
numărând pe degete
primăverile în care ne-am iubit
pe paturi de iarbă lăptoasă.

Împreună am cules fluturi
rupând crengi de cer cu buzele
și diminețile ne erau rugăciunea
în care ne vedeam unul pe celălalt
cel mai frumos copil...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook