Cafea

Îți sorb iubirea-n picuri cafenii,
Din ceașca pictată-n roșu-mac,
Prin aburii cafelei cu iz de poezii,
Îți savurez privirea de caimac.

Șuvițe crețe din părul despletit,
Se scurg pe umerii de catifea,
Dulce și amăruie, te-am sorbit,
Ca pe o picătură aromată de cafea.

În zațul negru de pe fundul cănii,
Surâsu-ți văd și părul despletit,
La glezna ta smerit eu fac mătănii,
Jurând pe veci să îți rămân iubit.

poezie de din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana IordachescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!