scrisoare mamei

port cu taină
sărut neșters pe obrazul
nevăzut de oglinzi.
O umbr㠖 una din umbrele mele
mă trage contra-pas… mă vrea
acolo, în ieri-ul gumat.
Îmi amintesc ultimul zâmbet –
grimasă mai degrabă
te rugam să nu plângi
îmi spuneai că ți-e frig,
c-ai visat și semnu-i drum lung
deja nu mai puteam
să te îmbrățișez, dar
ți-am trimis medalionul acela
cu faunul, te-am văzut
când l-ai aruncat la o răscruce –
tu nu știi
ecoul
mi-a lovit umbra
îmi zic să nu-mi mai pese
de simboluri și
rup poze și cămăși

mâine, mâine gol
voi intra ca într-un cort străin
în umbra mea dintâi
în plasma ei voi găsi
drumul spre tine, unge
păzește pragul
să nu mai pot pleca apoi…

poezie de
Adăugat de Mariana FulgerSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook