imitaţii

prezentul, atât este
realitatea
un continuu examen, competiţia
între frici, între aspiraţii…

gândeam
când mai mult ca oricând
în dimineaţa aceasta mi-am dorit
să cuprind Pământul

…de aici de sus aş zice
că-i un ochi
Galaxia-i doar un ciclop cuminte
şi trist
astfel, noi suntem lacrimi…

revenind la primele patru rânduri
depoetizând următoarele, ajung:
prezentul are laturi
cvadridimensionale, în toate
stările de agregare, iar în lacrimă
locuiesc latente
miliarde de Pământuri!
…aşa, fiecare frică este planetară
fiecare aspiraţie…

fugind din primele patru rânduri
repoetizând următoarele, ajung:
Creatorul a zâmbit şăgalnic înainte
dar nu a râs niciodatã
a pocnit din degete «bing-bang»-ant
născând mirarea
…de aici de sus aş zice
că EL este unica realitate, restul sunt
imitaţii

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!