Vers onomastic

două treimi de viaţă
uitate-ntr-un mileniu
şi alta ca pe aţă
-din zile în trieniu
şi iată-mă cu faţa
doar cicatrici şi riduri
şi am întreagă viaţa
presată între ziduri

caribda stă şi scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă şi când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
şi discreţii de soarte

iar clipa sorocită
mereu o ştiu departe
şi moartea ostenită
şi ea de-atîta moarte
mai ştiu-în cartea vieţii
e scris că mă voi stinge
odată cu poeţii
din suflet şi din sânge...

poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!