Foarte mulţi

cred că poezia se scrie cam cum
ţi-ai face o labă sau două de grizzly
(de altfel, foarte gustoase)
la un foc înteţit cu alcool... nu
îmi vine să râd: dimpotrivă, poezia este atunci
când labele ursului grănicer
(de altfel, foarte duioase)
la vama puţin frecventată
a pustiei se înfig în cer şi aproape că sfâşie (?!)
picioarele lungi ale stelelor
(de altfel, foarte păroase)
apoi se odihnesc pe obrazul
care-ţi arată cum ochiul ar fi
superior unui umăr ce urcă spre frunte
cu inima bine
atât de bine şi fals
scrisă în documente oficiale în care
foarte mulţi
stau cu capul şi cred
stau şi cred
că poetul e un carnivor îmbibat
de alcoolul dorinţei

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!