Ochi interior
nărăvașă și uriașă
vertebră rotundă ca pământul
din care sar fără să știi cum
concluziile
de care ești convins ca de tine însuți
într-o parte este foc în alta apă
analogii fără sfârșit
ficțiuni-realitate pe marginea
absurdului
un singur os
face un salt mortal
rămas în aer de grădină academică
umbră nedesăvârșită a
craniului
fereastră deschisă între poli
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre sfârșit, poezii despre absurd sau poezii despre Pământ
