Delir

privesc cum depărtarea se răzbună
şi musca orizonturi cu furtuni
ca-ntr-un tablou de toamna ce ascunde
atâtea-ndragostiri prin pasi nebuni.

şi îşi infoaie voaluri negre, multe
şi valurile marii le ridica tot mai sus
în ochii ei de ceata fug corabii
cu amintiri ce nu s-au dus.

prin crang departe se aud sticletii
şi prin paduri ramase ursitori
din cer coboara cu ofrande
toti ingerii iubirii, slujitori.

şi prind in hore sanzaiene
şi nori, si ploi, si vant de-apus
chemand cu lirele-mbracate-n toamna
din moarte, umbrele ce s-au ascuns.

din vraja magilor se-nalta incantatii
şi din strafundul timpului rasar
prinsori cu mijloc de fecioare
şi-ntr-un delir cu zarile dispar.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!