Soare-apune...

... cripte stinse de veacuri, măcinate de carii
strâns lipite de fleacuri cu copitele varii
dăinuiesc cimitire ruinate pe dealuri
şi de ape-n neştire şi de tristele maluri

labirinturi înguste sunt parcurse în fugă
de un soi de languste în antene cu rugă
şi se stinge-n retină umbra stelelor triste
ce-şi croieşte din tină forme noi, futuriste

din aceiaşi tristeţe hoţii drumului mare
dobândesc cărunteţe şi mi-o pun la picioare
savurez în tăcere orizont de lagune
legănat de himere şi de soare -apune...

poezie de Iurie Osoianu (19 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!