Cât e vară
în anu care ne-a rămas
plec un fragment la casa de la țară -
să te obișnuiești fără mine
(o pace comună, cornută)
măcar cât e vară - mă car
cu buza cusută și nu spun
cu voce nimic: ușor să împungă
în inimă să te doară! măcar
cât e lumina ca varu și-i vară
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre voce, poezii despre sat, poezii despre pace sau poezii despre inimă
