Porcul şi cioroiul

Un râtan cu şoric gros
Râma în loc mocirlos
Cu asemenea plăcere
De parc-ar fi dat de miere
Când, un cioroi firoscos,
Cu penaj de abanos
I se urcă pe spinare
Şi-i croncăne o-ntrebare:
-De ce eşti murdar tot timpul
Şi nu îţi cureţi şoricul?
Toată lumea-ţi zice porc
De-aici până în NEW YORK,
Când te văd aşa murdar
De mizerii, bălegar!
Din noroi scoţându-şi râtul
I-a răspuns astfel, urâtul:
-Chiar dacă în noroi zac
La oameni le sunt pe plac
Şi-atunci când vine IGNATUL
Eu înveselesc tot natul
Pe când tu, cioroi bătrân
Degeaba trăieşti, îţi spun!
Pe nimenea nu hrăneşti
Altfel spus... paria eşti!
Chiar şi-acum ca un netot
Aştepţi o râmă să-ţi scot.

MORALA:
Sunt şi vieţi ce-s efemere,
Dar trăite... cu plăcere!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!