Destin

Mergi pe un caldarâm desculţă,
El te sărută sub picioare,
I-ai inspirat şi lui dorinţă
De-a te iubi pe înserare.

În jurul tău dansează umbre
Îmbrăţişate de pământ,
Ştii, înainte păreau sumbre,
Le-ai transformat în joc şi cânt.

Pe unde treci rămâne-n urmă
Un iz aparte, enigmatic,
Şi îl inspir ca pe-o aromă
Ce mă învie de-s apatic.

Nu ştiu cum faci, nici nu imi spune,
Dar lasă-mă să te admir,
Fi-mi toate gândurile-mi bune,
Fi-mi aerul ce îl respir.

Fiinţă dulce, mângâiere,
Atâţi artişti te-au adorat,
Le-ai fost iubire, adiere,
Le-ai fost destin, le-ai fost păcat.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!