Meditație

Ne năștem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e ușor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, și, când destinul, ne frânge o aripă.

Plini de speranță umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viața ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se și moare.

Credem, că-i ușor a urca "urcușul",
Nu-nțelegem greul când atingi arcușul,
Simfonia vieți-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.

Soarta și destinul susțin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toți visam o viață, dar, e-n altă lume.

Credem într-o viața, dintr-o altă lume!
Dar avem o carte (a vieții), ce poartă un nume,
Viața pământeană-i de vânturi deformată,
Veșnici, nu suntem, tot se moare odată.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook