Testamentul gândului
Iară scriu și-aud afară Întunericul de smoală Și salcâmul ud oftând, Cu frunzele delirând.
Plouă-n noaptea toamnei gri, Udă frunze zeci de mii Și-n sicriele de fier, Așez gânduri de rebel.
Mai curg rimele pe foaie Una, trei, zece, șiroaie, Iar prin ochii reci deîndat' Plânge cerul frământat.
Rătăcind prin amintiri Văd cum fostelor iubiri, Nu le pasă de-al meu vers, Eu alerg prin Univers.
Și rămân în ploi și vis Doar cu masa mea de scris, Mâzgălind pe-un pergament, Al gândului testament.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist
Vezi și următoarele:
- poezii despre testament
- poezii despre poezie
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre întuneric
- poezii despre versuri
- poezii despre toamnă
- poezii despre plâns
- poezii despre ploaie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?