Pași pierduți
Voi rămâne aici,
cu rădăcinile înfipte
în pământul parfumat
de osemintele dorințelor albite,
cu brațele înălțate spre cer
precum ramurile copacului clucer,
căutând pașii mei pierduți
în orizontul norilor balamuți.
Gândurile mele, frunze în vânt,
vor găsi cuvintele tale spulberate cu avânt
precum confetele ca mici alice zburătoare
în mare sărbătoare...
Odihnește-ți aripile obosite,
de prea multe furtuni sprijinite...
Voi legăna visele tale
în poala-mi încălzită de patosul iubirii orientale
și când vei fi pregătit,
într-un nou zbor vei țâșni negreșit,
lăsându-mă ușoară spre răsărit privind,
cu o pană între degete, surâzând,
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
