Tu...

iarna plânge şuvoi de sus
e seară...
un răzleţ mănunchi de picuri
îndrăzneşte
în geam doar bate
în rânduri mici ca soldăţei
în mantii albe curg
de sus...

alunecă lumina cerului
în plete fulguite,
aer suflat din norduri
de gheaţă
spaţiul rarefiat în sărutări de pleaope
depune închis spre pământ
flori de suflete ce îngheaţă
tu, iubire,
alergi în alb văzduh
tresari în vânt de bucurii
aşterni chipul tău
pe urmele lăsate de zăpadă
şi buzele tale le închipui paşi de fulg
în iarna ce se-ntoarce.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!