Lanț de cutumă
O gravitație nebună
Rotește lumea făr'tihnă,
Cu argintul centru, rună
Cu masca de Magdalenă.
Lanț, globului de cutumă
Realulu-i sudulmă!
Cu pânze electrificate
Pentru tot și societate.
Sugând verdele naturii
In cocoane betonate,
Printre umbrele sângerii
In cuie de noi-ncătușate!
Ascunse bine-n ogive
Cu discursurile de circ,
Oratorii subersive
Pentru a ne pune la dric!
Inhămați-n icre negre
Dormind apoi-n conserve
De azile,... ce ne par suave
recompense-n lumânare.
Aprinsă de bătrânul
Ce-și cerșește sfârșitul...
în mână cu chibritul.
Pe inimă cu argintul,
Privind frescele din urmă...
când sa amestecat în turmă...
cu reclame de nemurire...
și hrănă de amăgire,...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
