Pământ rotund

Pământ rotund, prieten vechi,
Ce s-a-ntâmplat de-o vreme-ncoace?
Ne tragi adesea de urechi,
Ne faci cenuşă sau băltoace...

E evident că te-am mâhnit,
Cu felurite fapte rele,
Te-am defrişat, te-am mâzgălit,
C-un munte de porniri mişele...

Ca dinozaurii hapsâni,
Ţi-am maculat verdeaţa toată,
Pe aer ne-am făcut stăpâni,
Şi Mări am înecat în zloată...

Zadarnic sună-un clopoţel,
Când depăşim orice măsură,
Noi nu ne deşteptăm defel,
Şi dăm cu ţestele-n bordură...

Pământ rotund, prieten drag,
Mai păsuieşte-ne un ceas,
Sperând, pe-al raţiunii prag,
Şi noi că face-vom... popas...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!