Chemare

Lasă-mă să-ţi sărut zâmbetul,
Cheamă-mă, să-ţi adun umbletul,
Valul tău de noroc risipit
Lunecă-l peste ţărm împietrit!

Cruţă liniştea de tulburare
Şi opreşte vânt din turbare,
Cheamă soare-n cununa-nserării,
Fă Lumină în colţul cămării!

Scrie soartă-n culoare deschisă,
Peste viaţa de clipe ucisă,
Dă-i curat început de visare
Şi îngroapă dureri în uitare!

Cer senin, după ploaie-n amiază,
Pune-n sufletul ce lăcrimează
Şi poverile-aruncă degrabă,
Să trăim fericirea întreagă!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!