Vara copilăriei

Mergeam la Tata-Mare, "la țară", în vacanță,
În fiecare vară, cuprins de nerăbdare;
El ne primea: "Hai, taică!", iar apoi, cu mirare,
Privind spre noi c-un zâmbet, mergând mai la distanță:

"Dar voi cine mai sunteți, ce mi-ați făcut nepoții?
Că nu erau atâta, eu am pe uși măsura,
Și nici atât de scoabe, să-nțepe bătătura,
Ia să mi-i dați acuma, de voi îmi sunteți hoții!"

Venea, din urmă, Maica: "Ia lasă, bre, copiii!
Hai, gata, dezbrăcarea, spălat pe mâini, la masă!"
Și ne ducea, grămadă, pe scări, la ei în casă;
Ce tropăit, ce râset! Fugeam ca bidiviii,

Dădeam ocol prin casă, ne mai uitam prin "Sală"
Sclipea în ochi plăcerea, zburdam cu voie-bună,
Ne aruncam pe paturi, chiar și-n "Odaia bună",
Și ne jucam întruna, uitând de oboseală.

Acea copilărie, acea uitată "țară"
Răsare-acum din minte c-un strigăt de plăcere,
Și uit pe loc și grija sau teama de durere.
Privesc cu drag în urmă și văd... alt fel de vară.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook