Orfană de noroc

Calc norocul în picioare, fac chirpici, să mi-i zidească
Ursitoarele la casă, sau măcar la prispa-n care
Ghinionul stă la soare, ochii să mi-i nimerească,
Să nu văd unde-i norocul și să-i fac, spre noi, cărare.

S-a apropiat de mine, doar atât cât să miroasă
Lacrima din cerul gurii, unde-amarul, pui, dospește;
Și l-am îmbătat în vorbe, cu miros de chiparoasă
Și i-am prins brațele-ntinse, ca-ntr-o menghină, cu-n clește.

Să nu poa' să mă atingă fericirea-n partea stângă,
Unde ticăie lehuze, toate Anele zidite-
Le-am țesut hamac de gânduri, doar cu mintea mea nătângă,
Unde n-are loc norocul printre dogme inedite.

Și-am rămas orfană, Doamne, bântuind printre morminte,
Caut locul unde viața s-a împiedicat de viață;
Nenorocu-l port în mine și mă mângâie cuminte
Și, să-mi port crucea pe umeri, cu răbdare mă învață.

Calc norocul în picioare și nu simt cum sângerează
Talpa goală. Inimi frânte, pe sub pași se conturează...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
 
 

Adresa de e-mail a expeditorului

Adresa de e-mail a destinatarului

Mesaj (adresa paginii este inclusă automat)

Semnătură (numele expeditorului)

♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook