Uitări marmurale

Tumefiate marmure
Oameni le iubesc!
Şi mereu le înfloresc
În regrete mahmure..

Căci şi florile pălesc
Dăruite morţii-n turme
Şăgălnuind cutume
Celor ce nu mai iubesc...

Muţind fad culorile
În vidul prea ascuns
Prefăcut de noi şi plâns
Când ne iubim umbrele...

Ce-nlănţuite şarg ne cresc
În crezul lumii firesc!
De a muri-naintea morţii
Lăsându-ne-n val sorţii...

Naufragiaţi pe coase
În stropii de angoase...
Ce ţeluri-şi ruginesc
Pe marmure nebunesc!

Înainte de a sfârşii
Uitând şi a mai iubii...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!